1. „PERLE” ALE UNOR PROFESORI – DIN CARE TOTI AVEM DE INVATAT
La fiecare sfarsit de an, lumea se amuza pe seama exemplelor date la TV , din lucrarile de examen ale unor elevi , care – evident - nu cunosc subiectul si habar n-au de materie . De aceea inventeaza date, denumiri si notiuni total lipsite de sens logic si chiar uimitoare prin absurditate .
„PERLE” ale nestiintei ni se par posibile din partea elevilor (pentru ca sunt copii sau adolescenti) insa din partea unor profesori ... ?!?
„PERLE” emise de profesori pot fi comice (cand le citim sau le auzim pe internet). Sau putem sa ne revoltam pentru ca „eroii” acestui subiect sunt cei care, avand reprezentari false despre actul cantului vocal , dau mai departe aceste idei false, distrugand (de obicei, definitv) destine artistice , glasuri ale unor copii si tineri, care ar fi putut sa-si implineasca viata prin activitate artistica, sau chiar ( unii ) ar fi devenit personalitati artistice care ar fi contat in industria muzicala .
Din cauzan unor specialisti in „PERLE”, tineri si copii avand inteligenta si talent de nivel exceptional, renunta definitiv la activitatea artistica pentru ca NIMENI NU LE-A SPUS CA EI N-AU NICI O VINA pentru esecuri.
Nu dam nume ale acestor „profesori” din doua motive:
1. In Romania sunt profesori de cant de cea mai buna calitate posibila,
comparabili cu cei mai valorosi din oricare tara.
2. Categoria „emitatorilor” de PERLE exista in Romania doar pentru ca in toate domeniile de activitate lipseste RASPUNDEREA pentru calitatea rezultatelor activitatii. Din pacate, deseori, in Romania, suma de bani primita e invers proportionala cu calitatea lucrului efectuat .
Din celelalte subiecte care insotesc anuntul, rezulta clar ca nu ne propunem sa criticam greseli . Greselile sunt DOAR erori determinate de momente de neatentie . E evident ca-n randurile urmatoare nu se face vorbire despre greseli , ci despre trista realitate ca in epoca actuala a dezvoltarii culturale si stiintifice, mai exista PERSONAJE -CIUDATENII care denatureaza ideea de studiu in arta cantului .
Acolo unde numarul acestor CIUDATENII il intrece pe al celor care nu fac parte din aceasta categorie, acestia din urma au parte de cele mai eficiente „sapaturi”. Se stie ca „sapatul ” concurentilor, e specialitate romaneasca .
In loc de concluzie:
PROBABIL CONTINUTUL ACESTUI SUBIECT AR PUTEA SA CONTRIBUIE LA ATRAGEREA ATENTIEI ASUPRA UNOR ASPECTE NEGATIVE DIN DOMENIUL ACTIVITATILOR DE PREGATIRE ARTISTICA SI ASTFEL MULTI PARINTI PACALITI cu vorbe bombastice despre viitorul artistic al copilului caruia IN REALITATE nu i se preda nimic din stiinta de a canta.
Nu ne-am propus sa predam lectii despre CUM se „construiesc” calitatile vocale si calitatea interpretarii, insa unele elemente esentiale , ne-am simtit obligati sa le descriem . Nu pentru profesori, CI pentru tineri (si pentru parinti) care sunt victime ale producatorilor de „PERLE”.
Reproducem cateva „opere ale gandirii” unora care dau acest fel de „notiuni” tinerilor care (din pacate) isi imagineaza ca ei invata sa cante in scopul de a se lansa pe „piata” muzicala .
1. Prof. zice: „Eu am un principiu : nu urc si nu cobor peste registrul mediu. Vocea se dezvolta destul si asa, iar in cantece, se descurca ei .”
Normalitatea : intr-o lume in care ambitusul necesar cantecului modern e de la MI sau FA din octava mica, pana la cel putin LA 2 , ba chiar MI 3 , o astfel de parere , face ca solistul care nu stie despre procedeele prin care se pot executa astfel de sunete, sa nu poata canta cu voce naturala, cu „trimitere”, omogenizare si egalizare a glasului. Acest fel de profesori spun despre juriile care nu dau note mari elevilor lor, ca nu se pricep , ca habar n-au de valoare.
2. Prof. zice: „Daca faci mai mult de 2-3 vocalize (poate 4) iti distrugi vocea !”
Normalitatea: acest numar de vocalize (care, de altfel si in Timisoara se practica in mod curent), RAPORTAT LA NUMARUL FOARTE MARE ALE ELEMENTELOR DE CANT, care trebuie insusite si practicate, ne arata cantitatea aiurelilor care circula in acest mediu.
In realitate, chiar si o singura vocaliza executata defectuos, creeaza deficiente grave, deseori definitive. Cei care fac asa, de obicei nu aplica nici un fel de norme de cant.
Vocalizele trebuie sa fie in mod normal la fel de multe si la fel de complexe , pe cat de multe si complexe sunt formulele melodice din cantecele moderne .
3. Prof. zice: „Ai acute , probabil ai facut clasic !”
Normalitatea: acutele in secolul XXI nu mai sunt SPECIFICE doar cantului clasic , ci SUNT NECESARE in cantecele actuale .
Daca solistul a stiut sa execute acutele fara sa zbiere si fara alte deficiente, inseamna ca a avut profesor care l-a invatat atat respiratia corecta cat si modalitatile de a crea armonice in voce care apoi i-au creat trimitere a vocii foarte buna.
4. Prof. zice: „ Nu poti sa dai drumul la voce ”
Normalitatea: nu extista o astfel de neputinta . Daca elevul e lasat sa cante pe sunetul primar , acesta canta intodeauna cu voce: Fara volum
Fara forta
Fara „culoare”
Fara timbru
Fara armonice
Fara expresivitate
Prof. are dreptate, insa „uita” ca elevul n-a fost invatat sa transforme sunetul primar , sa-l dezvolte si sa-l amplifice .
Concluzia: Neputinta exista , insa nu din partea elevului, ci a profesorul care observa CE lipseste din voce, insa nu cunoaste procedeele prin care vocea ar putea sa primeasca toate calitatile.
5. Prof. zice: „Pentru a da drumul la voce , trebuie sa gandesti ceea ce canti in masca ”
Normalitatea : Indicatia cu „masc a” face parte din categoria elementelor care devin deseori factor determinant in construirea multor deficiente vocale .
E adevarat ca denumirea „masca” e zona care cuprinde obrajii si cavitatea bucala – una din zonele unde se amplifica sunetul primar venit din laringe.
Insa locurile unde se amplifica vocea sunt mult mai multe . Cand elevului i se spune ca doar „masca” e locul unde se poate amplifica vocea, acesta face eforturi sa simta cat mai tare vibratiile sunetului in obraji si intre dinti . De aici pleaca apasarea exagerata a sunetelor si neputinta trimiterii acestora spre rezonatorii superiori.
Din aceasta cauza, vocea isi pierde multe dintre calitatile pe care le-ar avea, DACA elevul NU ar fi dezorientat prin indicatii eronate.
Elevul gandeste foarte corect sunetul, atunci cand primeste indicatii clare , logice si motivate cu argumente pertinente. Exista niste „pasi”, niste etape pe care prof. trebuie sa le arate elevului – pana cand elevul invata sa gandeasca ce are de cantat.
6. Prof. zice: „Trebuie sa gandesti ceea ce canti ”
Normalitatea : A gandi sunetul e un proces de invatare . Prof. trebuie sa-l invete pe elev cum sa gandeasca accentele, sintagmele, frazarea si nuante corespunzatoare ideilor din text. Tot prof. trebuie sa-i dea procedeele de a realiza participarea mentala justa, la continutul ideatic din cantec, si la coordonarea dintre acest continut cu gestul, privirea, atitudinea corespunzatoare.
Concluzia: Elevul a primit aceasta observatie , insa prof. nu stie sa-i dea SOLUTIA .
E adevarat ca tinerii interpreti trebuie sa invete sa gandeasca ceea ce canta – cu conditia sa aiba de la cine sa invete.
7. Prof. zice: „... 97% este subconștientul care coordonează absolut totul în organismul nostru, fără ca inteligența noastră să participe .”
De asemeni este și talentul muzical. Este natural și funcționează reglat saun coordonat de subconștient .”
Normalitatea: această năzdrăvănie are două părți.
a. Întâi zice că totul în organismul uman e coordonat de către subconștient .
E evident că această persoană a auzit ceva ... ceva ... despre această noțiune, însă nu a avut curiozitatea de a afla CE e acesta.
Să-i spunem : subconștientul e componentă a inconștientului și conține un amestec
de energii psiho-afective, necontrolate de către conștient. Subconștientul mai conține și tendințe care nu pot fi validate de către rațiune .
Atenție!!! Subconștientul nu poate face diferența între bine și rău , bun – rău,
pozitiv – negativ. Subconștientul poate pune în practică , să îndeplinească orice lucruri (acțiuni) indiferent dacă acestea au conținut pozitiv sau negativ .
Subconștientul reprezintă sfera fenomenelor psihice care se desfășoară în afara
conștiinței.
Concluzie: E exclus ca subconștientul să coordoneze rațional ceva.
Subconștientul face legătura între conștient (rațiune) și inconștient (sfera
fenomenelor psihice care conține memoria). Conștientul este partea din psihicul uman care cuprinde latura rațională – logică – analitică.
Probabil că acest prof. a vrut să spună ceva despre inconștient , deoarece
inconștientul gestionează automatismele și reflexele. Exersarea și antrenamentele produc fixarea elementelor care au fost exersate - repetate.
În arta cântului, despre ce vorbim? - Tocmai despre exersare și învățare.
În concluzie: Rezultă că elementele fixate temeinic „vin” ca automatisme DIN
INCONȘTIENT.
b. „Talentul reglat sau coordonat de către subconștient” ?!? REZULTĂ
chiar din definirea subconstientului ca e o imposibilitate, o absurditate.
Talentul tocmai asta este: a fi conștient de necesitatea perfectionarii unor aptitudini. Elementele de cânt trebuie exersate în mod conștient , cu rațiune, judecată,
inteligență și voință.
8. Prof. zice: ” Dar a cânta înseamnă o muncă pe care nu o poți face cu talentul ”
Normalitatea: Din moment ce talentul presupune inteligență însoțită de voința de a învinge greutățile (în scopul dezvoltării aptitudinilor) CUM ne spune această persoană că „ a cânta ” e ceva care „nu se poate face cu talentul”.
9. Prof. zice: „ Sa eviti baladele la care trebuie masca puternica ”
Normalitatea: baladele sunt greu de cantat corect cand solistul n-a invatat elemente esentiale despre producerea sunetului . Despre ceea ce se numeste „masca”, toti necunoscatorii spun ca e locul principal al producerii impostatiei si rezonator principal .
Despre consecintele dezastruase pentru elevi, produse de aceasta idee a profesorilor care nu cunosc toate spatiile de rezonanta , am mai vorbit la un punct anterior.
Baladele sunt impresionante atunci cand tanarul a invatat sa cante pe expiratie echilibrata prin deprinderile de folosire a diafragmei si a deschiderii maxilarului (in functie de intensitatile vocii). Astfel de elemente ii dau tanarului posibilitatea de a canta cu maxima expresivitate .
10. Prof. zice: „ Sa nu se ridice laringele in timp ce canti”
Normalitatea: cine face observatia ar trebui sa cunoasca procedeele pe care sa le dea solistului , pentru ca prin aceste procedee elevul sa poata simti cand urca si cand coboara laringele .
Aceasta indicatie demonstreaza ca profesorul nu stie ca nimeni (fie adult, fie copil) NU ARE CUM sa simta coborarea sau ridicarea laringelui, din moment ce nu primeste acele elemente prin care sa inceapa sa aiba senzatia de miscare a laringelui .
11. Prof. zice: „E normal sa te doara gatul - inseamna ca faci canto foarte bine si te doare pentru ca se dezvolta corzile vocale ”
Normalitatea: Orice durere de acest fel e distrugatoare pentru corzile vocale, iar daca dureaza mai mult, se ajunge la tratamente indelungate si chiar la operatii.
Evident, acest habarnist (care nu stie ca in canto adevarat NU exista niciun fel de durere ), e un bun producator de „PERLE”.
12. Prof. zice: „ Talentul muzical este de la naștere . Nu e prea răspândit; e mult mai răspândită inteligența . Cât face parte din creier inteligența umană?! – 3% . Numai la genii ajunge la 9-10%. Restul de 97% este subconștientul !”
Normalitatea: După câte explicații am dat privitor la subconștient – inconștient – conștient , e evidentă aiureala despre subconștient .
Evident, această persoană a auzit ceva de 3 și 10 % , însă n-a avut curiozitatea să afle ce e cu aceste procente.
Se spune de fapt , că oamenii folosesc doar 10% din puterile și capacitățile creierului , ceea ce este cu totul altceva decât afirmația de mai sus.
In nici un caz, inteligența nu e o parte a creierului ci e rezultatul unor funcții ale creierului.
13. Prof. zice: „ Nu stii sa abordezi acutele ”
Normalitatea: Acutele nu se abordeaza, ci se executa.
Acest tânar nu a fost invatat cum se executa acutele - din cauza ca prof. nu cunoaste procedeele de omogenizare si egalizare a vocii (adica pastrarea aceleiasi sonoritati si exact a aceluiasi timbru , pe intregul ambitus vocal).
14. Prof. zice: „ Daca esti baiat , nu -i ok sa canti pe trei registre . ”
Normalitatea: Nu exista solist modern care nu poate canta CEL PUTIN IN EXERCITIU in cele 3 registre . Pentru a putea executa fara nici o piedica cel mai inalt sunet din partitura, trebuie sa fie exersata vocea , cel putin cu o cvinta peste cel mai inalt sunet din partitura. Pentru a putea canta foarte bine sunetul cel mai grav din partitura, vocea trebuie sa fie exersata cu cel putin o terta dedesubtul notei celei mai grave din partitura.
In epoca actuala nu exista cantareti care sa nu cante cu usurinta in cele trei registre si sa nu stie sa foloseasca vocea ca pe un instrument care nu „agata” pe note inalte si nici nu isi pierde consistenta pe sunete grave .
Concluzie: Pare sigur ca nicaieri in lume, nu s-ar fi putut spune o astfel de tampenie .
15. Prof. zice: „ Timbrul nu se potriveste piesei, pentru ca piesa asta nu e pentru voce omogena . Ai vocea prea omogena si se aude prea tare . Nu ti-ai ales bine cantecul. ”
Normalitatea : „Adrisantul” era din Asociatia noastra, deci nu ne suparam ca acest prof. a constatat ca tanarul are voce foarte omogena . Ne miram doar cum acest prof. nu stie ca aceasta calitate se obtine foarte greu cu foarte multe exercitii si eforturi , atat din partea elevului cat si a instructorului .
Aiureala consta in faptul ca omogenitatea nu e defect al vocii, ci e o esentiala calitate , prin care solistul „primeste” atat forta in voce, cat si timbru vocal foarte particular.
Nici nu exista vreun cantec (de nici un gen) care sa nu se potriveasca solistului care are aceste calitati: omogenitate , timbru bine particularizat, forta dar si in acelasi timp lirism al vocii.
A spune ca cineva are prea multe calitati in voce, e ca si cum cineva zice „masina asta nu-i buna ca are prea putini kilometri la bord, motorul nu face nici un zgomot ca e prea nou, are prea multe piese noi la motor, iar caroderia e prea stralucitoare si nu are nici macar o zgarietura”.
16. Prof. zice: „ N-a fost o maniera omogena de la cap la capat”
Normalitatea: Pai, tocmai ce zisese mai ’nainte ca nu era buna omogenitatea perfecta a altui solist.
Aceasta observatie se demonstreaza ca acest prof. nu stie ca omogenitatea nu exista partial . Ori exista (si atunci e pe intreg ambitus), ori daca pare partiala (omogenitatea), inseamna ca nu exista .
Expresia „de la cap la capat” face parte din caracteristica pshihologica a personajului care a vorbit.
17. Prof. zice: „Vezi ca trebuie sa ai grija la ambitusul superior . Ai grija ca esti in pericol sa pierzi ambitusul superior. Sa ai grija ca faci angulare in laringe .”
Normalitatea: A vrut sa spuna (se pare) registrul superior . Ambitusul e o notiune ce desemneaza distanta dintre sunetul cel mai grav si cel mai inalt pe care il poate canta vocea sau instrumentul .
Observatie era facuta cuiva care are ambitus vocal de 2 octave si 5 tonuri, cantate fara nici un fel de greutate , cu naturalete , cu simplitate si cu omogenitate perfecta .
Intrebare: O astfel de voce CUM si CAND ar putea sa piarda registrul superior?!?
„Angulare in laringe” e expresia care depaseste imaginatia multor producatori de „PERLE”!
Normalitate: exista termenul sonoritate ingolata, in contextul in care se vorbeste despre:
1. sonoritatea alveolara (spre dinți) - care e exagerat de deschisa , pentru ca e anterioara, in cavitatea bucala
2. sonoritate ingolata care e exagerat de inchisa (sunetul e spre radacina limbii ), mai ales cand se rostesc consoane ce se pronunta prin implozie a aerului.
Cele doua sonoritati sunt specifice in diferite alte limbi , nu in romana.
E evident ca acest prof. a auzit de cuvantul ingolat . I-a placut acest cuvant, cum suna , dar nu s-a obosit sa afle despre CE ar fi vorba si CE inseamna. Asa ca, „ le-a potrivit ” ca nuca in perete .
Exista si termenul popular îngalat care inseamna balmajit (neclar, haotic).
Solistul caruia i se adresa observatia, are foarte multe premii I si II si foarte multe trofee castigate la concursuri nationale, si a fost in emisiunea X Factor . DECI, cum ar putea un astfel de solist sa cante cu sonoritate ingolata si sa-si piarda registrul superior cand are 3 octave cantate fara nici un fel de deficienta ?!
18. Prof. zice: „La cantecele in engleza e nevoie de voce sparta ”
Normalitatea : Cei mai multi cantareti de nivel international canta in engleza . Acest prof. se pare ca nu stie ca-n America si in Anglia baza cantului consta in tehnici conforme cu cele mai moderne cunostinte despre caracteristicile apratului vocal.
Zau, chiar se poate inventa orice tampenie , cu pretentia de mare intelepciune ?!
19. Prof. zice: „ Cand iti alegi cantecele sa nu fie cu linia melodica in spate ”
Normalitatea : Intelege cineva ce ar trebui sa priceapa un tanar din aceasta indicatie ?
Exista termenul linie melodica in spate, in cazul orchestrelor simfonice (sau de la opera), unde fiind foarte multe instrumente , se poate intampla ca acestea sa „ acopere ” linia melodica principala si atunci aceasta nu e clara (din cauza orchestratiei foarte bogate).
Aiureala consta in faptul ca nici o piesa muzicala nu e creata de autor cu indicatia ca linia melodica principala sa nu se auda bine. Solistul e cel care canta linia melodica principala , iar instrumentele acompaniaza. Probabil solistului i-a fost acoperita vocea de orchestratie sau el a cantat prea incet.
20. Prof. zice: „ Sunete joase la 10 ani, e fatal mai tarziu ”
Normalitate: La 10 ani foarte multi copii care au beneficiat de indrumare corecta , canta pe ambitus de 2 octave si jumatate (chiar si peste ). Pentru acestia, sunetele LA, SOL sau FA din octava mica, nu inseamna sunete atat de grave . Aceasta realitate e datorata faptului ca omogenizarea si egalizarea glasului, precum si eficienta controlului expiratiei , se studiaza chiar de la inceputul perioadei de pregatire , indiferent de varsta.
Pentru elevii persoanei care a emis „PERLA” de mai sus, poate ca e FATAL oricum , indiferent ce fel de sunete ar canta .
21. Prof. zice: „ Sincronul cu melodia nu a fost convingator ”
Normalitatea: Sincronizarea sau nesincronizarea solistului cu orchestratia pentru ca ar fi cantat fie intarziind fie grabind ritmul , fie falsand NU are nici o legatura cu prezentarea convingatoare a unui cantec.
„Sincronul cu melodia” e exprimarea persoanei care permanent intrebuinteaza o multime de termeni impropii, vrand sa impresioneze parintii. Se pare ca are convingerea ca oricum cei prezenti, sunt prea prosti ca sa ceara logica normala in vorbire.
22. Exista o majoritate a ” profesorilor”care nici macar nu le explica elevilor CUM sa foloseasca deschiderea diferita a gurii, in functie de vocalele de cantat, de intensitatea necesara pe diferite cuvinte si in functie de inaltimea sunetului.
23. Profesorul zice: Prof. zice: „ Era bine daca cei de la sunet ridicau putin vocea -acolo unde din cauza intinderii , nu te-a ajutat vocea ”
Normalitatea: Normalitatea romaneasca ar fi aceea ca daca solistul n-a fost invatat sa-si formeze ambitus vocal cat mai bun, „sa aranjam” in evenimente sa-i facem calitati vocale cu sprijinul butoanelor sonorizatorului.
Normalitatea e aceea ca profesorul sa-si invete elevul sa cante pe ambitus cât mai mare.
24. Prof. zice: „Trebuie sa te ingrasi , ca esti prea slaba. E greu sa dai forta ”
Normalitatea: PERLA asta merita premiul intai !!
Atunci cand solistul e mai slab , e avantajat fata de cel ceva mai gras, deoarece ii vine mai usor sa execute numarul foarte mare de miscari musculare de care depinde calitatea cantului .
Forta vocii depinde de suflul determinat de corectitudinea miscarilor diafragmei (care si ea e in relatie cu alte zone musculare). Suflul trimis si amplificat corect , daca e bine echilibrat , produce MAXIM DE ARMONICE , care contribuie atat la obtinerea FORTEI VOCII , cat si la „ TRIMITEREA ” FOARTE BUNA A GLASULUI LA DISTANTE CAT MAI MARI , pentru ca un astfel de sunet provoaca un numar mare numarul de unde sonore. De aceea se aude foarte bine chiar și în săli foarte mari.
Concluzie: Acest prof. nici nu a auzit vreodata, in ce fel se creaza forta glasului .
25. Sunt prof. care afirma ca pentru a vibra vocea, elevul trebuie sa execute un tremurat puternic al maxilarului inferior ( caraghios si tembel – de fapt).
Normalitatea : Singurele vibratii naturale care infrumuseteaza vocea sunt cele determinate de armonice . Acestea suntproduse prin forta proiectarii coloanei sonore pe valul palatin . Valul palatin e cel care transmite in continuare vibratii , spre spatiile de rezonanta care produc cele mai calitative sunete .
Concluzia subiectului despre „PERLE”:
Se pare ca asta e stilul producatorilor de PERLE: notiuni despre care au auzit si le-a placut denumirea, le debiteaza , insa nu sunt interesati sa afle la CE folosesc si CE reprezinta aceste elemente.
Sunt foarte multi parinti impresionati de torentul de vorbe lipsite de noima, presarate cu cuvinte necunoscute. Desigur, astfel de părinți nu sunt interesați niciodată să verifice însușirile profesionale ale acestui soi de indivizi.
Multi dintre „eroii” acestui subiect au ca varsta ANI MAI PUTINI DECAT AUTORUL SUBIECTULUI. E greu de inteles CUM activează în domeniul activităților de pregătire a tinerilor solisti vocali , persoane lipsite de minime informatii profesionale si chiar lipsite de intentia de a se informa in privinta propriei profesii .
Probabil, aceste persoane consideră că, arta cântului e o artă de agrement și de aceea nu-și bat capul să studieze nimic despre norme ale cântului profesionist.
2. „PERLE”, PRIVITOARE LA RESPIRA Ț IA NECESARĂ IN TIMPUL CÂNTULUI
Raportat la numărul mare de „PERLE” privitoare la actul respirației, ne permitem să dăm o schiță a ceea ce se numește RESPIRAȚIE COSTO – DIAFRAGMAL - ABDOMINALĂ – aceasta fiind și ceea ce se numește RESPIRAȚIE NATURALĂ, singura folosită de către cântărețul și actorul profesionist.
Uneori, cântărețul sau actorul au nevoie să exprime în unele pasaje, anumite idei care-i obligă să folosească și alte tehnici de respirație (altele decât cea costo-diafragmal-abdominală).
Se intâmplă să li se spună copiilor „ridică diafragma” , ” coboară diafragma” , „impinge aerul cu abdomenul” , „diafragma trebuie să fie moale tot timpul” , „ umflă mult pieptul ”, „ dilată doar partea inferioară a cutiei toracice ”... și multe alte bazaconii de acest gen.
La astfel de indicații, copiii încordează și încleștează puternic diverși mușchi , mirându-se că nimic nu le iese în privința coloanei de aer cu care să cânte. Vedem pe internet multe astfel de aiureli .
Prezentăm una din acestea:
Prof. dă exemplu elevului și trage puternic aerul pe gura semideschisa, in timp ce dilata mult doar cutia toracica apoi ridica mult sprancenele, in timp ce casca ochii exagerat , incruntandu-se cu fruntea si punandu-si palma cu degetele rasfirate, pe cap (pe crestet).
(Care ar fi rolul mainii puse pe cap, e greu de ghicit. Poate ca prof. ne arata UNDE e problema lui).
Apoi incepe vocaliza cu vocea precum era si respiratia; adica, voce fara calitatile date de impostatia corecta si de controlul echilibrat al diafragmei.
Elevul ii spune acestui prof. ca nu stie ce sa faca cu aerul , ca are pre mult.
Prof. ii raspunde “Trimite-l unde trebuie ” si ii arata zona de la barbie la osul sternului (aratatorul la barbie si degetul mare la osul sternului, spre baza gatului). Apoi ii spune sa ia aerul din acest loc si sa-l trimita in cap .
Se pare ca acest prof. a auzit despre „trimiterea glasului” , ceva despre „spatiile de rezonanta superioare”, insa nu a avut curiozitatea de a se informa care e procedeul prin care coloana de aer e trimisa cu diafragma spre punctele de rezonanta cele mai bune.
Faptul ca aerul s-ar putea lua de la gat si trimite in cap sau ca sunetul „i” pleaca de la diafragma , iar sunetul „a” pleaca de la frunte este o aberatie de care rad si copii de 6-7 ani care stiu sa cante. Plus ca prof. se incrunta cand arata ex. Se stie ca orice fel de incruntare determina inchiderea gatului prin crisparea muschilor faciali .
Inspiratia si expiratia normala e foarte usor de inteles
Acest lucru e usor atunci cand ne exprimam normal si daca stim in CE consta acest procedeu.
Se poate verifica usor ca, in timpul somnului, observam la oricine (fie adult, fie copil) urmatoarele:
1. Cand in timpul somnului se aude zgomotul inspiratiei, vedem fara sa fim profesori ca diafragma se dilata (adica se ridica) si de aceea plapuma se ridica atunci cand se inspira.
2. La expiratie vedem (fara sa fim profesori) ca in timpul somnului diafragma coboara atunci cand aerul e expirat (deci vedem cum plapuma a coborat cand cineva expira).
3. Aceasta ridicare a diafragmei (la inspiratie) si coborare (la expiratie), vedem ca se petrece in dreptul stomacului.
4. Fie urca , fie coboara diafragma vedem ca in acelasi timp, impreuna cu aceasta zona musculara, urca sau coboara inca doua zone ale muschilor:
a) partea inferioara a cutiei toracice
b) muschii abdominali
c) permanent, la orice miscare a diafragmei exista o participare a acestor muschi de la torace si de la abdomen .
5. Desi sunt trei grupe de muschi care participa la actiunea de a lua aerul sau de a-l da afara, totusi rolul principal il are grupa de muschi de la mijloc , adica diafragma . Cei care stiu sa cante pot sa va spuna ca cel mai bun control al coloanei de aer si al sunetelor cantate, se poate face doar cu folosirea corecta a diafragmei .
Aceasta respiratie, cu participarea CONSTIENTA a celor 3 grupe de muschi , este ceea ce in cantul normal se numaste respiratie costo-diafragmal-abdominala .
Incepatorii se mira cum ar putea sa se umple cu aer diafragma. Daca antrenamentele sunt corecte , foarte repede intelege ca diafragma se poate umple cu aer tocmai pentru ca mai intai (inainte sa ajunga la diafragma), aerul a umplut plamanii - chiar daca nu dilatam pieptul.
Inspiratia sportivilor se face prin dilatarea maxima a cutiei toracice , insa sportivii nu au nevoie sa mentina mult timp aerul pe care sa aseze cuvinte si sunete. Cantaretul si actorul au nevoie de contributia diafragmei pentru ca acolo sunt muschii care pot determina retinerea aerului chiar si 2 min, dupa care trebuie expirat progresiv , nu dintr-o data (cum face sportivul).
Cuvintele se canta pe coloana de aer inspirata apoi retinuta (cat e necesar pentru anumite silabe). Apoi se expira progresiv, in functie de cuvintele ce trebuie cantate.
Unora li se spune ca trebuie sa impinga aerul si vocea doar cu abdomenul . Altora li se spune (precum prof din exemplul anterior) ca aerul trebuie inmagazinat in cutia toracica . Cel care canta cu astfel de indicatii , are respiratia scurta , ii e imposibil sa execute atacul pe sunet , iar frazarea logica si expresiva nu o poate realiza.
E foarte greu la inceputul antrenamentului sa se inteleaga pasii de urmat pana se ajunge la respiratia corecta, pentru a putea canta performant. Nimeni nu reuseste foarte repede sa execute aceasta respiratie, deoarece pe masura ce omul se maturizeaza pierde respiratia naturala, adica cea normal. Respiratia normala nu se poate realiza in mod constient , pentru ca omul matur se gandeste exclusiv care muschi, in ce moment sa activeze.
Copiii mici pastreaza respiratia naturala in mod inconstient , la fel cum adultul respira perfect normal cand e inconstient, in timpul somnului – pentru ca atunci nu se gandeste CUM sa respire.
Pentru ca adultul sau copii mai mari sa respire correct in cant, e nevoie de antrenamente obositoare (doar pentru cei lenesi sau prea comozi) si permanente.
Acesta e un motiv pentru care atat profesori cat si elevi, renunta la antrenamentele pentru cantul corect, probabil si in ideea ca oricum parintii si elevii habar nu au cum ar trebui sa stie copilul sa execute o piesa muzicala.
ACEEASI SITUATIE se prezinta in cazul pozitiei corecte a limbii , pozitie care face mai usoara „proiectia” coloanei de aer spre locurile care determina cele mai frumoase armonice din voce. Toti copiii au aceasta pozitie , care este cea naturala, cea normala . Vedem cand tipa, plang sau rad copii mici, ca au pozitia limbii ASEZATA „CULCAT” pe maxilarul inferior in forma aproximativa de jgheab (un fel de sant). Sa ne uitam la marii cantareti si sa vedem daca nu cumva observam acest mod de a avea permanent pozitia limbii. Aceasta pozitie creaza foarte mult spatiu liber,in cavitatea bucala pentru sunetul care vine din laringe.
Important! Aceasta pozitie a limbii e singurul mod de a obtine COBORAREA LARINGELUI. Indicatiile “coboara laringele”, “urca laringele”, arata ca prof. nu stie ca nu se poate comanda miscarea unui organ intern.
Nu se poate comanda , dar se poate obtine , se poate determina coborarea laringelui prin aceasta pozitie a limbii (asezata pe maxilarul inferior). Prin aceasta pozitie a limbii se obtine atat coborarea laringelui, cat si eliberarea foarte buna a sunetelor, la iesirea din laringe. Se creaza mai mult spatiu in cavitatea bucala.
E la fel de greu sa ajungem la aceasta pozitie de eliberare a gatului si a cavitatii bucale pentru a amplifica sunetele, pe cat de greu e la inceput cu antrenamentele pentru respiratie.
Pe masura ce omul se maturizeaza pierde aceste elemente organice, naturale insa le poate redobandi in mod constient cu un oarecare efort si cu foarte multa vointa de a se perfection in cant sau actorie. Insa aceste antrenamente , pentru a reusi, au cateva etape precedente , pe care toti profesorii ar trebui sa le cunoasca din propria lor practica .
IN SFARSIT SA TRECEM LA „PERLE” ALE PROFESORILOR CARE, IN MOD EVIDENT NICIODATA NU AU PRACTICAT RESPIRATIA COSTO-DIAFRAGMAL - ABDOMINALA
Cat de mare e prostia despre indicatia de a respira doar cu sprijinul abdomenului rezulta din faptul ca medicii fac tratamente speciale acelor copii care se nasc cu respiratie anormala , cea cu sprijinul abdomenului .
Si acum, sa vina PERLELE!!!
I. Prof. zice: „Prin urmare, nu-ti face tu mintea ca sa-ti faci tu acolo IN GAT sunetele si melodia si nu stiu ce.
AIA O FACE URECHEA SI MEMORIA SI TALENTUL IN SINE trebuie sa lucrezi coloana de aer , ca sa-ti aduca afara aceste minuni de la Dumnezeu ca sa nu ti le imbolnavesti .”
Normalitatea: Aceasta persoana care ne spune ca e absolventa de Conservator, impresioneaza parintii cu traznai de acest fel , fara legatura cu arta cantului (poate o fi absolventa la sectia Pedagogica – dar si asa, nu se pot insira atat de multe bazaconii in cateva propozitii).
Sa descalcim:
Sa nu ne punem noi, mintea, pt a ne face IN GAT?!? Sunetele si melodia?!? Si cine stie ce ne mai facem noi?!?
Sa intelegem ca sunetele si melodia se pot face IN GAT? Noi zicem ca melodia o face compozitorul, iar sunetele se fac in gat, doar in masura in care PRIN vibratiile corzilor vocale, se produce sunetul primar (iar ACESTA APOI se dezvolta si se amplifica in cavitatea bucala cu sprijinul pozitiei limbii despre care s-a vorbit – pozitie care determina si coborarea laringelui).
Cum sa nu ne punem mintea pt a face sunetele si melodia? Cei care au idee despre sunetul cantat, stiu ca acesta se produce TOCMAI CU MINTEA! Adica judecata si gandirea.
Despre tembelismul urmator, nici nu spunem prea multe:
1. Urechea – nu are cum sa faca sunete si melodie. Aceasta doar primeste sunetul asa cum e produs de organele vorbirii sau asa cum e produs in mediul exterior.
2. Memoria nu face sunete si melodie (doar le „prelucreaza” asa cum le primeste).
3. Talentul e o notiune – o aptitudine psihica ce determina un anumit comportament prin care omul isi propune sa perfectioneze anumite insusiri.
Ne spune sa lucram coloana de aer care trebuie sa ne aduca afara „ce au produs” subconstientul si talentul. Despre subconstient am dat explicatii in celelalte PERLE. Asa ca intelegem, ca subconstientul si talentul nu au ce “sa ne aduca afara”.
Cum ar putea aerul sa ne aduca afara sunetele si melodia?
Coloana de aer dezvolta sunetul, iar melodia nu depinde de coloana de aer, ci depinde de stiinta sau nestiinta de a o executa. DECI ne spune sa aducem afara sunetele si melodia CA SA NU NI LE IMBOLNAVIM?!?
SA CEREM AJUTOR, sa ne ajute cineva sa nu imbolnavim suntele si melodia?!?
II. De la acelaşi prof.: “ Mintea trebuie să fie pe toată structura musculară şi a încheieturilor întregului corp pentru a coordona un sistem de respiraţie susţinut pe muşchii abdominali, nu pe diafragma!
Diafragma trebuie să fie moale şi folosită moale la inspiraţie PENTRU CA să permit umplerea plămânilor cu AER DIN BAZĂ (si vedem ca arata spre abdomen ).
Si muschii abdominali trebuie sa fie folositi ca in OFTAT, ca in SCREMET, ca in ridicari DE GREUTATI pentru ca SA NU APESE DIAFRAGMA PE PLAMANI; diafragma sa nu impinga aerul BULUC in sus, ca SA NU AGRESEZE CORZILE VOCALE.
Si sa tasneasca direct afara, aici la masca, unde este SISTEMUL DE REZONANTA cu alte legi ficizo-acustice ( si ne arata spre nas si spre gura )”.
Normalitatea:
Sa descalcim pe rand:
1. “ Mintea sa fie…”
Dar tocmai ne spusese sa nu incercam sa facem diverse lucruri pentru cantat, cu mintea.
E adevarat ca mintea coordoneaza inclusiv sistemele organismului – dar CUM sa fie mintea pe structura musculara si pe incheieturi?
2. Oamenii normali stiu ca sistemul respirator e format din trahee, plamani si diafragma. ACESTA e sistemul de respiratie care conduce aerul in timpul fonatiei. Fonatia inseamna producerea sunetului.
Am aratat la inceputul acestui subiect ce rol are diafragma in actul respiratiei. Intelegem ca diafragma are rolul cel mai activ in timpul actului de respiratie.
CONCLUZIE: e exclusa situatia in care sistemul de respiratie ar putea fi sustinut de catre muschii abdominali . Sistemul de respiratiee sustinut de diafragma care face parte din sistemul respirator.
3. Faptul ca pune accentul: ca NU PE DIAFRAGMA SE SPRIJINA SISTEMUL DE RESPIRATIE (in timp ce diafragma e unul din cele trei elemente ale sistemului respirator) demonstreaza lipsa totala a cunoasterii procedeelor de respiratie in timpul cantului.
4. Diafragma nu poate fi cum ni se spune: moale si folosita moale la inspiratie , deoarece daca diafragma nu e foarte activa la inspiratie, cantitatea de aer nu e suficienta pentru a sprijini sunetele. Am aratat CUM diafragma se umple cu aer DUPA CE plamanii DEJA s-au umplut cu aer.
5. Ne da motivul pentru care diafragma ar trebui sa fie moale: cica asa ar permite diafragma sa se umple plamanii cu aerul din abdomen.
CONCLUZIE: un tembelism mai perfect nu exista. Diafragma nu poate fi plina cu aer daca mai intai nu s-au umplut plamanii cu aer.
6. Are dreptate cu oftatul si cu scremetul , deoarece acei elevi care isi vor da seama (vreodata!?!), CUM au fost batjocoriti de catre aceasta persoana, s-ar putea sa ofteze . Iar de scremut, probabil se screme DOARaceasta persoana care produce astfel de „ PERLE”.
7. Folosirea muschilor abdominali pentru ca acestia sa impiedice diafragma sa apese pe plamani, e o enormitate. Am aratat la inceputul acestui subiect CUM la actiunile diafragmei, participa atat muschi abdominali cat si muschi din partea inferioara a cutiei toracice. Ne spune ca exista pericolul ca diafragma sa impinga aerul BULUC in sus (BULUC probabil vrea sa insemne DEODATA).
Cei care se pricep la canto, stiu sa explice copiilor cum tocmai cantitatea mare de aer produce cele mai bune sunete (cu conditia ca acest aer sa fie corect controlat prin diferite miscari ale diafragmei).
8. Tembelismul despre aerul care ar agresa corzile vocale (daca e trimis de catre diafragma) ar necesita tratament medical indelungat.
Normalitatea: Cantitatea de aer, cu cat e mai bogata si bine controlata de catre diafragma, protejeaza corzile vocale de orice urmare negativa.
9. Ne spune ca aerul trebuie sa tasneasca direct afara – adica aerul ar trebui sa tisneasca din abdomen drept in gura FARA sa mai treaca prin DIAFRAGMA.
Concluzie: Alt tratament!
10. Unde ne spune ca trebuie sa tisneasca aerul din abdomen? – In masca!
E clar ca aceasta persoana n-a auzit despre totalitatea spatiilor de rezonanta care sunt foarte multe (atat spatii superioare cat si spatii inferioare).
Are dreptate ca sistemul de rezonanta (alcatuit din totalitatea acestor spatii ) are anumite legi fizico-acustice - pe care in mod evident, aceasta persoana le stie la fel precum „stie” cum se produc sunetele cantate sau vorbite.
III. Prof. zice: ” Munca trebuie facuta pe coloana de aer, instruita respiratie, pentru ca coloana de aer este cea care aduce afara, ceea ce subconstientul si talentul fac.”
Normalitatea: Tembelismul din acest enunt e alcatuit din elemente reale asezate alaturi de fantasmagorii.
E adevarat ca respiratia trebuie exersata prin antrenamente obositoare (pentru cei lenesi si comozi) si indelungate.
Ne spune ca aerul aduce afara ceva. CEVA ce impreuna au facut subconstientul si talentul.
CONCLUZIE A NORMALITATII: Despre subconstient stim din celalalt subiect despre “PERLE”, ca este un amestec de energii psiho-afective si contine anumite tendinte care nu pot fi validate de catre ratiune.
Despre talent, stim ce este. Rezulta despre conlucrarea dintre subconstient si talent, ca e o fantezie, deoarece talentul produce valori in arta (sau in orice profesie), DOAR impreuna cu judecata, gandirea, inteligenta si vointa – in nici un caz impreuna cu subconstientul – despre care am aratat ca a fost confundat de catre acest prof. cu inconstientul .
IV. Prof. zice: “ Eliberam muschii gatului, punem corzile pe calea aerului si reusim sa emitem un sunet foarte liber”
Normalitatea: Muschii gatului nu se elibereaza pentru ca spune cineva “elibereaza gatul”. Acestia se elibereaza daca sunt cunoscute procedeele prin care se poate obtine eliberarea muschilor gatului. Astfel acestia nu mai sunt crispati.
Ar fi interesant sa vedem pe aceast prof. cum isi prinde corzile vocale si le aseaza pe calea aerului. Pe noptiera nu ar putea sa le aseze?!
“ Pe calea aerului ” sa le punem cu TAROM-UL sau cu aeroplanul?!
Chiar si un bolnav cu certificate, ar intelege ca aceste corzi vocale deja sunt IN calea aerului, deoarece acolo le-a pus Dumnezeu, in laringe. Nu pe calea aerului , CI in calea aerului . Aerul trecand printre ele, le face sa vibreze – ceea ce produce sunetul vorbit sau cantat.
E adevarat ca “reusim sa emitem un sunet foarte liber” cu conditia sa primim indicatii corecte.
Sunetul foarte liber e usor de obtinut atunci cand stim sa folosim diafragma si spatiile de rezonanta.
V. Prof. zice: “Sa nu deschidem gura in timp ce cantam, deoarece din cauza asta, pierdem mult aer si nu mai putem canta”.
Normalitatea: O constatam permanent, uitandu-ne la cantaretii adevarati, admirati de milioane de oameni din toata lumea, carora li se vede chiar si deschiderea de la laringe, atunci cand sunt filmati de aproape, deoarece in cantul profesionist nu se canta cu gura cat mai inchisa.
Cu cat maxilarul e mai bine deschis, coloana de aer e mai usor de proiectat spre locurile cele mai bune de rezonanta – unde, de altfel, se formeaza cel mai bun timbru vocal, iar sunetul e foarte liber , daca e ajutat si de controlul muscular foarte bun .
VI. Prof. zice: “Trebuie sa ai mai mult volum”
Normalitatea: Degeaba dam elevului indicatia, in timp ce noi nu avem habar sa-i dam acele procedee prin care elevul sa stie singur sa inlature orice deficient, in cel mai scurt timp.
VII. Prof. zice: “Pe expiratie diafragma sa fie cat mai dilatata , ca sa nu pierdem aerul”
Normalitatea: La asa indicatie, elevul (mai ales incepatorul) se va stradui sa mentina diafragma cat mai dilatata, inclestand-o si in acelasi timp luptandu-se sa expire. Rezultatul – elevul va simti ca se sufoca si nici vorba sa poata emite sunete de cantat .
Normalitatea expiratiei in cant, inseamna deprinderea de a controla pozitiile diafragmei, dupa antrenamente corect efectuate.
In realitate, expiratia controlata relaxeaza progresiv intreaga musculatura, INSA
pentru asta profesorul trebuie sa stie, sa dea elevilor acele antrenamente de diferite tipuri care pot determina cresterea suflului.
VIII. Prof. zice: “Ai vrut sa canti pe sustinere? Te inteleg, draga. Respiratia bine sustinuta , da dureri de spate ! Eu cateodata cand vreau sa cant pe sustinere, ma chinuiesc cu dureri de spate cateva zile!”
Normalitatea : Singurul cant care relaxeaza aparul vocal si intreaga musculature participant la actul cantului, e acela bazat pe foarte buna sustinere a coloanei de aer, cu sprijinul diafragmei.
Ar mai fi o conditie: Prof. sa stie , in ce fel se poate ajunge ca solistul sa cante pe sustinere foarte buna .
IX. Prof. zice: “Va atentionez! Daca sunetul nu e liber si nu este bazat pe diafragma si este cu gatul strans, cu siguranta nu vom avea ecoul dorit ”
“Taietorii de lemne care striga sa se auda la mare distanta, folosesc si ei exact acelasi mecanism de trimitere bazat pe diafragma”
Normalitatea: In mod sigur, sunetul nu este liber si nu e bazat pe diafragma si este cu gatul strans, atunci cand prof. vorbeste in lozinci. Prof. ar trebui sa transmita elevului modalitatile de a baza sunetul pe diafragma si de a elibera gatul cu exercitii adecvate, corespunzatoare tehnicii vocale.
In mod sigur, ecoul dorit (dorit de catre cine?) nu se poate realiaza de catre solistul care nu este la munte si nici intre dealuri (ca acolo se produce ecoul).
Se pare ca acest prof. pune egalitate intre ecou si trimiterea vocii – elemente care nu au nici un fel de legatura, nici un fel de asemanare, deoarece:
a. Ecoul este un fenomen fizic ce consta in repetarea sunetului datorita reflectarii acelui sunet de un obstacol aflat intr-un spatiu larg cu denivelari – fie la munte, fie intre dealuri - sau o incapere goala.
b. “Trimiterea” vocii inseamna capacitatea vocii de a produce un numar cat mai mare de unde sonore , astfel incat chiar daca se canta sau se vorbeste incet , vocea se aude foarte clar chiar si in sali mari .
E adevarat ca “trimiterea” vocii se bazeaza pe mecanismele de folosire eficienta a diafragmei.
Strigatul taietorilor de lemne (cand striga unul catre altul) e egal (pentru acest prof.) cu “trimiterea” vocii unui solist – care inseamna cu totul altceva decat a striga . La solist, sunetul cu trimitere buna, se aude in spatiu mare oricat de incet ar fi cantat sau ar fi vorbit.
Chiar ne imaginam cum in pauza de masa , taietorii de lemne isi propun sa trimita vocea la fel ca si cantaretii si sa faca antrenamente cu diafragma .
Pentru acest prof. ar fi util sa activeze intre taietorii de lemne, ca poate acestia l-ar pune la lucru si in acest timp elevii sai n-ar mai fi “bombardati” cu PERLE.
3. POSIBILE EXPLICATII – REFERITOARE LA ACEI PROF. CARE INSIRA “PERLE” - LA CONCURENTA CU ELEVII
Ca in orice alt domeniu, profesori care au absolvit aceeasi facultate , au dat aceleasi examene – in practica profesionala au rezultate foarte diferite .
Unii, la fel ca doctori, ingineri sau orice alti meseriasi, pot indeplini obligatiile de serviciu la nivel foarte bun si POT si STIU cum sa transmita cunostintele profesionale, altora.
Insa altii nu gasesc nici cuvintele potrivite si nici metode adecvate sa transmita ceea ce ei au invatat.
Acest aspect nu e important in toate profesiile. Insa in cazul orelor de cant, produce defecte vocale, deseori imposibil de remediat. Multi sunt tineri care au atat inteligenta cat si talent. Astfel de “ghinionisti” , uneori nici nu au unde sa se mute la alt profesor. E pacat cand astfel de tineri se vad obligati sa renunte definitiv la activitati muzicale de performanta, desi ei aveau capacitate maxima de a deveni noi individualitati artistice in industria muzicala.
Probabil ar fi putut sa-si implineasca viata prin astfel de activitati, sau poate chiar ar fi devenit personalitati originale pe “piata muzicala”.
Sunt si profesorii de diferite categorii. Astfel:
1. Exista profesori interesati de noile prodedee in arta cantului si permanent preocupati de modalitati de aplicare ale acestora. Acestia sunt cei care au rezultate foarte bune.
2. Exista o categorie de profesori/indrumatori/antrenori vocali care nu au nici un fel de interes sa se informeze asupra realitatilor actuale din propria profesie. Acestia, in general, sunt prof. care au facut in facultate canto ca materie secundara (si in mod normal, nu li s-au cerut niciodata mai multe cunostinte de tehnica vocala sau arta a interpretarii).
3. In aceasta categorie sunt si absolventii de facultate de muzica, la alte sectiuni. Acestia, cei mai multi cred in sablonul conform caruia daca solistul are auz muzical foarte bun si ritmul foarte bun, e suficient sa aiba voce si gata – e artist profesionist .
4. Unii profesori au terminat sectia canto si de fapt niciodata nu au avut interes pentru insusirea multiplelor procedee de cant profesionist. Fie din propriul dezinteres, fie din dezinteresul profesorilor, acestia nu sunt interesati sa depaseasca stadiul de 2- 3 vocalize pe care le fac cu elevii lor (dupa care ii pun sa cante piese muzicale complexe, pentru care ei n-au pregatit vocea elevului).
Acestia sunt cei care
- nu pot
- nu stiu
- sau nu vor sa stie – sa dea copiilor elemente de cant corespunzatoare performantei.
Nu totdeauna din rea vointa, acestia nu sunt dispusi sa-si piarda vremea cu studiul materiei pe care ar trebui s-o predea, ci de multe ori din nepasare, indiferenta fata de cei care oricum nu pricep nimic in privinta rezultatelor pe care ar trebui sa le aiba.
Asa apar „PERLE”ale unor profesori care (poate) au cunostinte teoretice neclare despre tehnici vocale la fel de neclare si care nu au practicat nimic (sau aproape nimic) din elementele de cant necesare solistului pentru a ajunge la performanta. Intre acestia sunt si unii care au cantat pe scena si s-au mentinut prin rutina putand sa cante bine DUPA INDICATII primite de la profesorii lor.
Or fi existand si in alte tari profesori din ultimele categorii, insa presupunem ca acestia n-ar putea functiona in institutii de stat. Aici ar fi loc de o intrebare retorica: „Exista in Romania vreun domeniu unde sa nu se practice selectia inversa ?!?”
Doctorul sau inginerul, daca in activitatea profesionala au cauzat consecinte negative grave, raspund in diverse forme concrete - pana la cele mai grele pedepse. A vorbi in Romania despre responsabilizare urmata de consecinte punitive , pare o gluma .
A auzit cineva vreodata, ca vreun profesor din ultimele categorii sa raspunda pentru distrugerea (de obicei definitiva) a sanselor unor tineri? Nu credem ca exista.
Adevarul este ca oricare tanar sau copil poate executa cu usurinta si naturalete orice fel de formule muzicale din cantecele actuale daca profesorul lui are cunostintele practice ( mai ales cele practice ) si teoretice privitoare la formarea artistului- cantaret (sau actor) de tip modern.
Orice fel de vocaliza efectuata profund defectuos, are consecinte in „ construirea ” in timp relativ scurt , a foarte multe deficiente vocale printre care mai raspandite sunt BALANSARILE si VIBRATIILE necontrolate ale glasului laolalta cu tipetele si zbieretele pe sunetele acute (deseori auzite si in concursuri).
Sfarsitul vocilor unor tineri , apare atunci cand s-a produs DECLASAREA glasului (faza in care nici cel mai priceput indrumator vocal nu poate elimina defectele vocale care impiedica definitiv performanta in cant) .
5 . Sunt unii profesori care nu admit ca in perioada actuala vocea in sine, oricat de frumoasa ar fi, e fara valoare, daca NU stie sa exprime cu infinitati de nuante , multitudinea de stari sufletesti, sentimente, idei, care pot impresiona orice fel de public.
6. Sunt si profesori care nu admit ca abia dupa insusirea temeinica a tehnicilor vocale de baza, se poate produce un inceput in arta cantului. Dupa aceste stadii, tinerii pot sa inteleaga procedeele prin care elementul afectiv trebuie sa treaca prin „filtrul” rational al gandirii, judecatii. Abia aceste elemente conduc – dupa un timp – la realizarea originalitatii artistice.
7 . Exista o categorie a celor care pot, stiu si cunosc obiectul orelor de cant , insa dintr-o deplasata idee profesionala, doresc ca elevii lor sa NU cunoasca secrete profesionale, ci doar cate ceva, care eventual “ sa-i salte” peste nivelul de amatorism. Personal, am crezut ca e gluma cand am aflat despre astfel de profesori de cant.
8. Sunt multi care cred sincer ca a nu falsa si a avea ceva voce e sufiecient pentru o cariera artistica . Ce si cum sunt elemente de cant – le e total indiferent, din moment ce nimeni nu le cere rezultate concrete .
Despre profesori care isi cunosc rolul si-l indeplinesc, avand rezultate exceptionale, am vorbit deja in alt subiect.
Cunoscand diferite situatii la care se expun tinerii si parintii – din dorinta de a face performanta artistica – ramane ca cei interesati SA SE FEREASCA SINGURI DE PACALITORI.
Sunt localitati unde numarul profesorilor care se incadreaza la cele 8 categorii (de mai sus) e mai mare ca al celor ce vor sa-si indeplineasca rolul in mod onest si cu rezultate pozitive (indiferent daca parintii sunt bogati ori saraci).
Intr-un astfel de mediu e imposibil (sau aproape imposibil )sa se faca pregatire vocala completa si complexa .
Foarte des li se spune tinerilor ca isi pierd timpul cu atrenamente si exercitii, deoarece Delia sau Andra si alti cantareti ca ele, nu fac asa ceva. Li se spune ca exercitii pentru respiratie nu fac cei care stiu sa cante, deoarece astea sunt de la natura si desigur, toata lumea respira fara sa numere secundele si fara sa exerseze diferite moduri de a expira.
Li se spune din toate „directiile” ca e o prostie sa se oboseasca cu studiul sunetelor, deoarece esential e alt ceva: sa-si caute un finantator pentru unu doua pozitive cu care „sa colinde” pe la televiziuni.
Cel mai grav e faptul ca tinerii sunt asigurati , ca a canta ca si cantaretii adevarati , e foarte usor , exercitiile grele sunt inutile, iar performanta se obtine cu maxim 2-3 vocalize facute o data - de doua ori pe saptamana.
Desigur, intr-un oras (chiar si mai mare) ”cu astfel de argumente ” pe care tinerii le aud foarte des, e greu de crezut ca se pot crea individualitati artistice care eventual - ar putea deveni noi personalitati artistice .
E adevarat, ca totusi impotriva acestor tembelisme (care li se spun tinerilor, copiilor si parintilor) ar fi normal sa existe tineri, copii si parinti care sa mearga impotriva curetului pe calea adevarata spre reusita in cantul artistic.
In numele adevarului, recunoastem ca nu pot fi invinuiti doar unele categorii de profesori , pentru absenta rezultatelor pozitive in aceste activitati.
Exista si reciproca:
Profesorul face imposibilul „sa scoata” performanta , iar tanarul (si parintii ) au convingerea ca profesorul inventeaza exercitii si antrenamente – chiar si pentru acasa - in timp ce ei vad la TV ca toti artistii zambesc, danseaza, canta cu multa usurinta, fara nici un efort. Concluzia lor este: de unde scoate profesorul atatea procedee care deranjeaza copilul de la joaca si de la computer ?!?!
Acestea sunt cazurile in care profesorul trebuie sa-si asume eroarea (chiar prosteasca) de a astepta intelegere a modului de a deveni artist de valoare – de la persoane lipsite de discernamant – iar unele lipsite atat de inteligenta (in general), cat si de inteligenta artistica.